Revers

Azi s-ar putea sa ma reintorc in vechea mea cochilie,
de teama ca tot ce a fost nou mi-a sfarmat launtrul ,
cuprins de vrajile sentimentelor.
Uneori simt cum oasele mele se incolacesc,asemenea unei batai de inimi
ce tanjeste sa paraseasca inima.
Iata-ma,sunt captiva propriilor pacate
la fel cum noapte,zilei.
Poate mi-e sortit sa trec pe aici
sa astept in liniste ceea ce va urma
si sa nu imi fie groaza sa las totul la pamant,
si astfel cu mainile amandoua ridicate,sa recunosc
ca imi place sa traiesc in trecut
si ca mi-as dori sa intorc timpul de mii de ori
doar ca sa imi dau seama ce am gresti.

Nu am nume

S-ar presupune ca as incepe de la sfarsit si inceputul m-ar astepta
la celalalt capt al idei.
Ar fi o creatie de ceva fara urma,
poate un lucru carui nu i s-ar potrivi nici o denumire.
Datele problemei sunt foarte clare,
ni se dau doua cuvinte care impreuna formeaza un intreg
daca am scadea doua litere din cuvant tot ar mai insemna ceva,
insa cand nu are valoare,mana mea si mana ta il lasa sters,
la fel ca pe o picatura de apa uscata.
Hai sa gandim bine lucrurle si sa vedem de unde incepe sfaristul si unde ajunge inceputul,
daca nici culoare nici simtul si nici vazul nu umple ceea ce creed eu.
De aceea spun ca ce vad eu intr-un final nu are nume.