Persoane interesate

marți, 31 martie 2009

Seva

Nu voi trece dincolo de ceea ce nu sunt,promit.
Insa teama-mi e ca nu mai stiu unele lucruri,ca esenta lor piere odata cu uitarea mea.
Ziceam ca nu ma voi schimba insa in zadar am incercat sa ma infasor in mine insami,
pentru ca ceea ce am devenit acuma nu ma aduce inapoi.
Mai inchid ochii si sper ca atunci cand ii voi deschidesa vad altceva,
ceea ce iubesc sau acel lucru dupa care tanjesc...
Asa ca nimic nu poate opri trecerea .
Ma zbat si ma invart in jurul
aceleiasi axe,
de parca m-as preface cu adevart ca as vrea sa ma stiu departe.
Ma mint ca nu ma doare,ca nu sufar,
ca oasele mele raman calcificate
intr-un cavou sobru si viu,
ce uneori starneste mila,mila de viata.
Mort fiind nu ai cum sa vezi ce ti se scurge printr degete
si nici nu-ti simti sangele fierband,
e cum ai opri un copac din a-si duce seva spre frunze,
imagineaza-ti ca i-ai imbratisa trunchiul mortal,
astfel incat sa-i opresti suflarea.

joi, 26 martie 2009

nedefinit

Ca vantul de primavara
e sufletul atins cer.
Un gand profun cuprinde odaia gandurilor,
de parca sunetul unei chitarii
ar strapunge curgerea linistei.
Odihna,pace,cuvinte transcendete,
prea indepartate ca sa poate imbratisa ceva.