Dor

Dorul meu dupa tine
e asemenea tacerii stelelor...
asa de tulburator de calm incat
ii poti auzi caderea.

Dorul meu dupa tine
e asemenea unei pasari ,careia
i s-au frant in adierea dura a vantului aripile...

Stii...si acum tin la tine
insa trecerea timpului lasa urme adanci
in trupul si sufletul meu.
Oare te mai gandesti la mine?

Metamorfoza

Dintr-o ma simt umilta de propria-mi fiinta,
si tot ce gandesc sau tot ce vorbesc
ia forma unor umbre geometrice ciudate,
de parca tot trupul meu ar fi un minus si un plus infinit
adunat intr-o singura idee.
Poate constiinta mea a ramas blocata
in celula intunecata a tacerii,
fara lumina si fara speranta.
Imi pierd cuvintele poate si simturile,
pierd marea,cerul,stelele ,soarele
tot ce imbratisam eu cu atata durere.
Uneori ma pregatesc sa vestejesc,sa cad ,sa ma ofilesc...
pentru ca mai apoi,asemenea viermlui,sa ma nasc din nimic,
sa prind aripi si sa zbor
ca un fluture lovit de vantul etenitatii.

Tot ce iubesc

Tot ce iubesc eu,zace acum in fata mea;
vad ca intr-o oglinda inima mea plina de imperfectiunile
frunzelor cazute prea devreme la pamant.

Tot ce iubesc eu atarna de un fir de aur
intre momentul acesta si ce va urma,
intre lumea durerilor si cea pe care o voi creea eu.

Tot ce iubesc eu, iubeste fiinta mea preschimbata,
zambetul meu si gandul meu nestatornic;
ideea pe care o traiesc eu zi de zi,
schimband-o in ingeri argintii.

Carte

Sufletul meu sta deschis in fata ta
asemenea unei cartii vechi,
prapadita de mainile dibace ale unui cititor invechit.
Cuvintele mele iti descriu limba ingerilor,
iar literele mele sunt mana cereasca pentru tine.
In mine zace comoara marilor si taina noptilor;
cea mai mare minune pe care omenire a vazuta vreodata.
Stiu ca uneori tanjesti sa-mi dai viata,sa ma vezi,
gandeste-te doar
ca eu sunt umbra de dincolo de sufletul tau arzator.

Gandesc

Ma gandesc la tine ca la o parte ciudata a trupului meu;
la sangele meu vesnic clocotind de viata
si la inima mea plina de cuvinte nerostite.

De fiecare data cand pleci
imi iei sarutul si gandul cu tine;
e ca si cum le-as cere frunzelor sa nu se lepede
prin tacerea lor de crusta neagra a copacilor.
Esti soarele meu acoperit de nori,
omul ciung carui ii lipsesc visele,
si sperantele pentru a trai.

Tarziu

E asa de tarziu acum,
ma asez pe un munte si privesc
de undeva de sus
caderea calma a frunzelor...
Ma privesc pe mine insami,
inima,plamanul meu pacatos;
sufletul meu manjit de vise care
uneori colinda prin Univers,
asemenea unui copil
ce exploreaza taramuri noi
si nemaivazute de ochii lui inocenti.
Ce sunt eu fara tine?
Fara gandul tau
care uneori ma patrunde ca o sabie cu doua taisuri...

E tarziu acum,si plang
Pentru ca toamna dragostei
s-a asternut si peste tinutul meu,
peste fiinta mea spulberata
de aripile tale de inger...cazator.