Poate nu mi-ar fi teama sa pier,
un gand adanc imi sfasie tacerea,
si prin mintea mea se strecoara cioburi de sticla topita.
Nu mi-ar fi teama sa ma indragostesc din noi,
fie el bland sau cald sau oricum.
Nu imi tasneste sangele prin vene ca in trecut
e calm ca si lacul,
dar teama mi-e ca vulcanul ce se ascunde sub el
va tasni o data,candva
si lava lui imi va topi nu doar piele ci si oasele;
mi-e dor d trup de sange si adiere de vant.
Parca prezenta mea e dureros inradacinata in mlastina pieirii
dar sigur se poate scapa si de aici.
