Uneori te strig si nu mai esti,
alteori te caut dar tu nu ai cum sa ma vezi.
Deseori ma peird in mine,in umbra si lumina mea,
ma confund si mi se pare ca traiesc viata altcuiva,
tie nu ti-a intamplat?Parca locul meu si timpul meu s-ar fi
incurcat undeva pe axa pamantului
gresindu-si astfel traiectoria.
Uita-te la mine,priveste-ma,
si spunem ca nu ma mai cunosti
ca nici nu stii daca sunt eu.
Rup din carnea mea si o dau uitarii,
inlocuind-o cu fel si fel de frunze si pamanturi,
poate intr-o zi nu imi voi apartine,nici mie nici firului de iarba,nici
razei de soare;voi fi a cuiva insa nu stiu inca a cui,
asta va ramane de vazut,nu pentru acuma ci pentru mai incolo.
