Cand imi va cadea povara de pe spate,
ce m/apasa de atata vreme,
poate atunci voi invata sa zbor
caci ariple mele malformate
imi ard ca o cocoasa milenara.
Si demonii astia argintii
de care incerc cu greu a ma liberez
imi imbraca fiinta in minciuna si vestejeala,
caci atunci cand iau in mana oglinda sfanta
vad cine sunt si ce uscaciuni imi acopera fata.
Ma tem de mine,
ca as putea fi cel mai mare dusman al meu intalnit vreodata,
si ca inima imi va lepada mintea ca pe/o carne stricata,
dar mai simt Mana Cea Cereasca extirpandu/mi costele
si inlocuindu/le ,pentru ca tot ce/i firesc si pamantesc
sa ramana aici in moarte.
