Timp trecut...durere

Ma incarc cu mii si mii de ganduri,
plutind prin toate lumile paralele
ale sufletului tau,prea ciudat
ca sa imi dea voie vreodata sa il iubesc.
Cum nu vezi ca pamantul nu poate trai fara lumina
si nici copacul fara frunza...
Cum as putea sa iti explic ca timpul meu scade
cu cat zilele trec mai repede,
si ca poate umbra trupului meu
ramane in urma pasilor tai;
Acum tac in fata ta si iti privesc
mainile si plamanii osteniti
de ofranda marilor iubiri.
Nici eu nu mai stiu daca
ochiul meu se va inclesta vreodata in jurul sufletului tau...
sau daca in loc de vise ,iti voi atinge buzele,
vesnic clocotind de durere.
Nu doar trupul are nevoie de schimbare
ci eu si poate ...tu.
Nu doar sufletul are nevoie de dragoste
ci si ochii,inima,pielea si fruntea.
Toate vorbele si atingerile tale au ramas imprimate pe trupul meu,
Uite ...aici a ramas urma mainilor tale,iar aici...
mai tii minte muscatura aceea adanca din coltul sufletului meu?
Acum parca s-a cicatrizat insa uneori o simt sangerand ca in prima zi.
Si incerc cu frunze uscate sa imi tamaduiesc ranile,sa le astup cu umbre si ploi.
Simt ca nu te pot avea
si stiu...ca nu vei fi al meu nicicand,
Dar ranile tale imi sfasie inima
in zeci de mii de bucati...
si chiar daca stiu ca nu exista vindecare pentru mine
Tot mai beau din cupa nefericirii...

Gand de iarna

Se petrece o zarva mare in cer...

Cu toti se pregatesc de sarbatoare,

ingerii,spiridusii,chiar si norii ce-i mai pufosi,

privesc din geamul meu omenesc agitatia lor calma.

Le zambesc usor si ma gandesc ca fara bucuria lor

zilele mele ar fi fara viata,fara speranta.

Dintr-o data,tot pamantul tace si asculta muzica dulce a cerului,

cantata de cele mai blande voci;

muze,sirene si copii,toti canta aceeasi muzica.

Acum a cazut si primul fulg,foarte singuratic,

dar caderea lui imi ofera un strop de fericire...

incetul cu incetul pamantul murdar si insetat dupa puritate,

e acoperit de inocenta cerului,mult prea pura si stralucitoare.

cat de bine e ca lumea mea...acum e acoperita de norii cerului...

in sfarsit ma simt ca si acasa.

E iarna, cand moartea trece si razele sperantei imbraca haine albe

pentru a curata lumea de imperfectiunea ei.

Suflet uscat

Vorbele mele niste uscaturi lepadate de moartea
prea timpurie a unui copac tanar.
Bucuria mea e una cu a soarelui apus dintr-odata,
care tanjeste sa vada misterul noptii

Dorinta mea de a te face pe tine sa intelegi cum sunt ,
e egala cu zadarnicia viselor spulberate.
Recunosc ,nu ma mai sfasii in fata ta
si parca toate cuvintele tale
(mult prea dulci pentru sufletul meu)
rasuna si acum undeva adanc
in labiritul trudit al durerilor.
Cum nu intelegi ca intreaga mea fiinta te cheama?
Si ca nici gandurile mele nu se mai aseaza cuminti pe firul anilor
asteptand sau poate nestiind ca poate o data
le vei da ragaz sa zboare spre tine;
chiar si fara aripi ...sau fara trup.

Sentiment

Te simt si acum
ca pe o rana adanca a sufletului meu,
cuvintele tale prea dulci ca sa-mi amageasca tineretea.
Fa-ma sa inteleg de ce nu pot uita ochii tai
si nu pot sa fiu tacuta la vocea ta.
De ce nu imi lasi mana?
Poate visele noastre s-au unitatunci cand eu visam la luna
iar tu la Soare,
cand eu am indraznit sa ma gandesc mult prea mult
la dragostea ta,
la faptul ca stihurile pot lua viata
si ca distanta dintre mine si tine
devine nula,atunci cand
incep sa iubesc...
Mai privest-mi odata ochii scaldati
in lacrimi si ocean,
mai asculta-mi vocea,mult prea dulce ca sa iti poata canta bataia inimii,
si mai intelege-ma odata,
doar o singura data;
ca sa te pot simti si trai...

Eu si timpul

Ascund in mintea mea
umbre ale unor idealuri,
mult prea tinere ca sa fie intelese de oricine.
Acum simt cum lumina imi acopera sufletul inca sangerand de dor,
si buzele-mi amortite rostesc cuvinte ciudate.

Inca simt urma atingerii tale,
muscatura ta prea adanca in inima mea...
de ce m-ai ademenit,tu,timp
nerabdator si neiertator?
Mi-as dori ca`pentru o clipa sa unesc
Cerul si Mare si din dragostea lor
sa ma nasc eu si sa te aleg pe tine...

Rezultat

Trupul meu acoperit de toate ciudateniile pamantului,
tanjeste sa cuprinda ideile egale
cu laturile unui suflet la fel
de imperfect ca si al meu.
Inca mi-e teama de intuneric
asemenea unui copil,
care de abia asteapta sa revada o raza de lumina.

Ochii mei,acum
paraleli cu unda clara
a soarelui de dimineata,
zaresc toate meridianele dragoste.

Inima,plamanul si sangele-mi
curgand,calculeaza fiecare
secunda celulara a organelor mele imbatranite.

Sunt o umbra de nimic
intr-o lume la fel de efemera si trista
precum e cerul acoperit de nori,toamna.

Acum nu mai stiu daca bucuria e tristete
sau daca recele pe care-l simt e cald.
Poate simturile mele s-au inversat
ca doi poli,care au ajuns sa se atraga la infinit.
Viata mea e inainte de real si ireal,
o vesnica fractie a unei ecuatii fara rezultat.

Noi ...ne miram

Ne miram cum sufletele noastre
inseteaz dupa dragoste.
Suntem ca cerul insetat
dupa mangaierea dulce a norilor.
Dragostea noastra e asemenea zorilor,
care se nasc din uniirea Soarelui si a noptii.
Cum stim sa ne impletim destinele...
mult prea feagede pentru a face fata
acestei lumii crunte si reci pentru a gusta fericirea...
Noi formam pamantul
iar pamantul ,oarecum,formeaza
in ascuns trupurile noastre.

Uneori

Uneori inchid ochii...
Imi imaginez ca umblu si acum
pe strazile copilariei,
Simt cum ma inepartez de tot ce am iubit,
Sunt ca o pasare care tanjeste sa revada
imensitatea infinita a cerului.
Oare tu iti mai aduci aminte de mine?
De vorbele mele,de tot ce am fost eu penru tine...
Mi-e teama ca nu ma vei mai iubi,
si ca ma vei lepada ca pe o frunza,
mult prea usor si mult prea nepasator.
Strange-ma acum de mana,
si spune-mi ca nu ai uitat sa visezi cu mine,cu luna si farul
ce ti-l-am promis candva...
Mi-e dor de tine ca de Soare,
simt cum sufletul meu creste
ca un cristal necioplit,
ranind toate partile corpului meu.
Crede-ma cand iti spun
ca va fi o vreme cand ma vei revedea,
chiar daca nu aici si acum.

Dor

Dorul meu dupa tine
e asemenea tacerii stelelor...
asa de tulburator de calm incat
ii poti auzi caderea.

Dorul meu dupa tine
e asemenea unei pasari ,careia
i s-au frant in adierea dura a vantului aripile...

Stii...si acum tin la tine
insa trecerea timpului lasa urme adanci
in trupul si sufletul meu.
Oare te mai gandesti la mine?

Metamorfoza

Dintr-o ma simt umilta de propria-mi fiinta,
si tot ce gandesc sau tot ce vorbesc
ia forma unor umbre geometrice ciudate,
de parca tot trupul meu ar fi un minus si un plus infinit
adunat intr-o singura idee.
Poate constiinta mea a ramas blocata
in celula intunecata a tacerii,
fara lumina si fara speranta.
Imi pierd cuvintele poate si simturile,
pierd marea,cerul,stelele ,soarele
tot ce imbratisam eu cu atata durere.
Uneori ma pregatesc sa vestejesc,sa cad ,sa ma ofilesc...
pentru ca mai apoi,asemenea viermlui,sa ma nasc din nimic,
sa prind aripi si sa zbor
ca un fluture lovit de vantul etenitatii.

Tot ce iubesc

Tot ce iubesc eu,zace acum in fata mea;
vad ca intr-o oglinda inima mea plina de imperfectiunile
frunzelor cazute prea devreme la pamant.

Tot ce iubesc eu atarna de un fir de aur
intre momentul acesta si ce va urma,
intre lumea durerilor si cea pe care o voi creea eu.

Tot ce iubesc eu, iubeste fiinta mea preschimbata,
zambetul meu si gandul meu nestatornic;
ideea pe care o traiesc eu zi de zi,
schimband-o in ingeri argintii.

Carte

Sufletul meu sta deschis in fata ta
asemenea unei cartii vechi,
prapadita de mainile dibace ale unui cititor invechit.
Cuvintele mele iti descriu limba ingerilor,
iar literele mele sunt mana cereasca pentru tine.
In mine zace comoara marilor si taina noptilor;
cea mai mare minune pe care omenire a vazuta vreodata.
Stiu ca uneori tanjesti sa-mi dai viata,sa ma vezi,
gandeste-te doar
ca eu sunt umbra de dincolo de sufletul tau arzator.

Gandesc

Ma gandesc la tine ca la o parte ciudata a trupului meu;
la sangele meu vesnic clocotind de viata
si la inima mea plina de cuvinte nerostite.

De fiecare data cand pleci
imi iei sarutul si gandul cu tine;
e ca si cum le-as cere frunzelor sa nu se lepede
prin tacerea lor de crusta neagra a copacilor.
Esti soarele meu acoperit de nori,
omul ciung carui ii lipsesc visele,
si sperantele pentru a trai.

Tarziu

E asa de tarziu acum,
ma asez pe un munte si privesc
de undeva de sus
caderea calma a frunzelor...
Ma privesc pe mine insami,
inima,plamanul meu pacatos;
sufletul meu manjit de vise care
uneori colinda prin Univers,
asemenea unui copil
ce exploreaza taramuri noi
si nemaivazute de ochii lui inocenti.
Ce sunt eu fara tine?
Fara gandul tau
care uneori ma patrunde ca o sabie cu doua taisuri...

E tarziu acum,si plang
Pentru ca toamna dragostei
s-a asternut si peste tinutul meu,
peste fiinta mea spulberata
de aripile tale de inger...cazator.

Cuvinte despre mine...

De ce ...

Tu,raza de soare
Reflectata de mare...
De ce incerci sa imi furi lacrimile si ideile?
Cum nu intelegi ca noi doi vorbim
Si gandim aceeasi limba?
Imi imaginez cum ar fi sa te strang o data in brate...
doar o singura data...
si apoi...sa iti sarut fruntea.
Priveste-mi mainile,
poate prea imperfecte ca sa te mai poata cuprinde
si prea fragede sa te cunoasca;
nu te-am trait si nici nu te-am iubit.
De fiecaredata cand treci pe langa mine
parca o ceata intunecoasa mi-ar acoperi ochii,
Nelasandu-ma vreodata sa te vad.
Cum nu intelegi ca pielea mea
uneori,tanjeste dupa atingerile tale?
Imi sfasii sufletul si-l porti
pe mari umbrite si triste.
Esti umbra dulce a sufeltului meu,
mereu mai viu si mai plin de tine insuti.

Dorinta

Cat as vrea
sa te pot strange la pieptu-mi crud...
Esti jumatatea aceia sangeranda
a sufletului meu.
De fiecare data simt mangaierea ta
ca pe o durere rupta
din stihiile pamantului,
mult prea dura si mult prea aspra,
ca sa ii pot intelege menirea.
Lasa-ti privirea sa ma cuprinda
ca pe un soare imbratisat de nori;
Lasa-ti sarutul sa ma stinga
asemenea ploii,ce cade pe un pamant insetat.
Vino si implineste-ma,
Asa cum luna implineste noaptea,
Iar stelele amurgul.

Lui Adam

Adame,tu, cel mai intelept dintre oameni,
Aseaza-te aici,langa mine,
Un muritor de rand,ca tine.
Uita-te in ochii mei
Si spune-mi ceea ce eu nu vad in ai tai.
Eu ,asa cum sunt,
Am avut darul de a avea copilarie,
Stii ce e aia?
Atunci cand urli de bucurie pe strazi
Si nu te intereseaza ca vecina de la trei
Tocmai isi culcase copilul.
E atunci cand mami si tati
Niciodata nu vin acasa,fara bunatati.
Cand nu o lasi pe buni
Sa plece la culcare,
Pana cand nu iti spune o poveste.
E atunci cand iubesti si esti iubit,
Si te doare-n cot de ziua de maine.
Cand iarna si vara au arome dulci;
CAnd prieteniile se leaga pentru o viata;
Acum intelegi,Adame?
Asta nu zaresc eu
Cand ma uit in ochii tai.

Lume

Trupuri sacre acopereau pamantul,
Mult prea plin si mult prea sinistru
De sine insusi.
Mormane mari de vise
Asteapta sa fie implinite.
Copii si batrani
lovesc cerul cu bulgari azurii de lacrimi.
Mame triste si suferinde,
Inca asteapta sa isi tina
Copii nevazuti si neimpliniti in brate.
Numai eu,suflet pierdut si pustiu,
Nu pricep rostul lacrimilor,
Si cu fiecare minut trecut
Parca un clopot intors invers,
Rasuna in locul sulfetului meu.
Cum as puta sa visez?
Cand visele mele
De mult au ars naucite de soare.
Cum as putea sa zambesc?Cand zambetul meu e inghetat de cer...
Si cum as putea sa privesc ?
Cand ochii mei
De mult nu mai zaresc
Minunile iubirii.

Sunt ca Lazar,care asteptand
Glasul Domnului Sfant
Sfasia moartea,lasand-o invinsa
Trecand-o dincolo de tot ce omenirea putea spera.

................................................................................

Trupuri sacre acoprea pamantul
Mult prea plin si mult prea sinistru
de sine insusi.

Nu caut

Nu caut vorbe
Ce sa-mi aline intristarea.
Nu caut ganduri,
Ce sa-mi umple amintirea.
Caut doar liniste in suflet
Intr-o lume mult prea zbuciumata.
Uneori caut raspunsuri
Ce acopera neajunsuri.
Caut rasete si joaca de copil,
O viatza,dincolo de tot
Ce numesc eu gangavie.

Ce as putea gasi in tine?

Lume imperfect de perfecta,
ce as putea gasi in tine daca ma arunc in bratele tale?


Doua stele si o durere
nu devin doar o adiere.

Sapte fapte necurmate
Negandite si ne iubite.

Devin rob al tau
cu un gand prea rau.

Dulce viata ca o gheata
De ce ma las in ceata?

Ingelege-mi sufletul

Stiu ca tu nu-mi fuzionezi doar sufletul,
ci mai degraba il intelegi,
cand toate stau sa cada in fata mea si nu mai
am nici cea mai vaga forta ca sa indrept lucrurile,
Tu esti acolo,imi vezi pasii
imi auzi vorbele...
Uneori mi-e rusine de mine,
de gandul meu,
dar poate chiar nu pricep ca am nevoie de Tine ca de aer,
si mi-e teama sa recunosc...dar Te vreau, nu pot sa traiesc fara tine.
Tu nu imi inchizi usa atunci cand vreau sa vorbesc cu Tine
si planurile mele nu Te surprind cu absolut nimic.
Intinde-Ti bratele si cuprinde-ma,
spune-mi ca si Tie ti-a fost dor de mine.
Atinge-ma din nou...si lasa-ma sa plang pe umarul Tau,
Intelege-ma,ca sa Te pot iar simti.

Your journal

Take a piece of paper,
Write on it all your toughts...
This,will be the first page of a gentle journal
Where the light and dark,
The good and bad ,will meet.
It is about you
The way you are...
It's the mirror of your own soul
The garden of your flowers.
You may hide after the Sun
Or even the Moon...
You may love the Earth
And hate the night...
But in this game of words
It's not allow to die.

Ingeri

Daca ai stii cate lucruri as avea sa-ti spun...
Nu mi-ar ajunge o viata,
E ca si cum le-as vorbi ingerilor
Prea curiosi ,de glasul meu de muritor,
Despre cum e sa fi om,
ce inseamna sa iubesti si sa urasti
sa suferi si sa plangi.
As sta cu ei pe un nor si
Le-as spune depre imbratisarile vitale
pentru supravietuirea,ce rezulta din dragoste.
Ingerii nu stiu sa iubesca si doar sa pazeasca.
Ei nu stiu sa priveasca ci doar sa vegheze.
Sunt creaturi perfecte care uneori oglindesc imperfectiunea noastra,
Deschizand cai spre Absolut,
ne striga pe nume si pasesc in fata noastra
ca nu cumva sa cadem
si daca totusi s-ar intampla ,ne ridica
si ne sterg hainele de praf,
asa cum facea mama odinioara.
Ingerii nu stiu sa iubeasc...
Pentruca e menirea noastra sa ii invatam
Cum sa o faca.

Titlu

E normal ca toate lucrurile sa inceapa cu ...un titlu.
Viata insasi incepe cu un titlu: SUFERINTA
Apoi fiecarui capitol i se adauga un alt subtitlu.
Parcurgem asa de frumos si incet fiecare pas al calatoriei noastre,
Dar uneori,stam si facem liniste in sufletele noastre
Gandindu-ne: cum ar fi viata fara titlu?
Poate mai haotica sau mai minunata
Sau chiar mai neexplorata.
Nu am avea cum sa le dam sens lucrurilor
Si nici cuvintelor,
De fapt ar lipsi ceea ce e mai important.
Nici dragostea nu s-ar mai chema dragoste
Sau viata viata
Ci pur si simplu s-ar chema :nimic.
De aceea fie ca iubim ,fie ca uram
Sau ca traim sau murim
Asa toate au un titlu
Viata.

Eu as zice...prietenie

Eu as zice ca e prietenie ceea ce simt
Dar poate acolo in adancul sufletului meu...e altceva.
Ma gandesc ca poate ,daca am sta odata imbratisati,
Eu as vedea luna din spatele tau
Iar tu soarele din fata mea...
Nu ne-am putea zari niciodata,
Nu ti-as vedea fata ci doar, as simti imbratisarea ta dulceaga.
Dar stiu...tu esti fructul acela interzis
Mult prea dulce ca sa il gust
Si mult prea necopt ca sa il pot rupe...
Esti inconjurat de umbre pe care,uneori
Nu indraznesc sa le infrunt singura.
Oare cum te-as putea face sa a vezi
Sa iti deschid ochii si sa ma privesti,
Cum ma risipipesc in mii de bucati in fata ta.
Da...totul e un mare absurd,
Suntem ca doua suflete purtate pe aripile reci ale vantului din nord,
Aruncati ici colo pe toate meridianele Pamantului,
Nefiindu-ne permis vreodata sa ne inatalnim...

Haos adica... Toamna


Nu imi mai aduc aminte bine cum a inceput totul...
Poate cu un sarut al Soarelui
Sau cu vreo manguiere a ploii?
Nu mai stiu exact...
Dar incepea sa rasara asa de frumos,din liniste
Si toata lume care trecea pe acolo
Spunea ca va arata divin cand...va imuguri.
Parea a fi cea mai frumoasa,cea mai perfecta.
Era asemenea firului de lumina
Pentru ca era nascuta din lumina.
Crestea incet,neluand in seama uneori
Trecerea timpului.
A sosit vremea cand o puteai zari de departe
Si iti doreai ca sa nu pleci niciodata de langa ea.
Era cea mai sublima,si cea mai vie dintre toate.
Era fericita ca se afla printe ai ei,
Ca apartinea unei lumi total diferite
De cei pe care era noi obisnuiti sa o stim.
Iubea soarele,apa si cantecul dulce al pasarilor
Ce o intampinau zi de zi.
Insa o data forma ei perfecta
Incepea sa ia o alta nuanta...
Si-a data seama ca trebuia sa moara,
Nici ea nu mai stia pentru a cata oara...
Simtea moarte cu fiecare zi ce trece,tot mai tare,
Ii pierise zambetul,si poate chiar viata
Cand intr-o dimineata dupa ce si-a luat adio de la ...viata,
A inchis ochii usor in adierea vantului...
Atunci...eu ,intr-un tarziu, mi-am dat seama ca era...prima cadere a frunzei
Si ca haotica toamna secera din nou viata pe pamant,
Lasand-o un timp in doliu.

Aripi

Ma trezesc dimineata,ma uit in oglinda,
Si tot eu sunt...la fel de tanara,vie si poate zambareata,
Imi zic :azi e o noua zi
Plina de suprize
Una si mai ciudata decat cealalta...
Incep sa imi caut lucrurile,hainele,
De altfel ma pregatesc pentru ziua cea noua...
Mi se pare ca nu pot sa mai ating nimic,nu-mi stau in maini...
Si ca dragii mei nu ma zaresc,ma intreb oare de ce sunt asa de tristi,
Continuu sa cotrobai printre lucruri dar parca au disparut,nu le mai zaresc locul.
O voce din cer imi sopteste:"uita-te in spate"!
Pana acum nu mi-am observat haina alba
Si ca mi-au crescut aripi pana dincolo de nori,
Sunt inger...m-am schimbat...nu mai traiesc aici
Apartin lumii de care imi era dor si la care visam asa de mult.
Acum, imi voi cauta zilnic perechea de aripi potrivita
Imi voi cauta nimbul cel mai stralucitor
Si roba cea mai frumoasa...
Voi cutreiera pamantul si Universul
Si le voi purta de grija iubitilor mei,
Pentru ca acum, sunt inger,
Si ingerii ,nu plang si nici nu mor.

Home of innocence

Thou,little piece of my soul
Which shines over the hills,
Open youre eyes and see my pain,
Reach out your voice to the Heaven
And see my darkest way.
I'm breathing youre touch
And walking on youre feet prints.
It's only me again,alone,as always.
I was happy knowing that you
Were near the beat of my heart
Near every breath that I took.
Some day,maybe,I will met you there
At the place of my innocence,
At the home of my foolish tears
Which made me so unreal,
So full of my own fears.

Trecerea anilor modeleaza dragostea imperfecta a muritorilor...

Multe poze cu mine si Mihai

te voi iubi chiar si dincolo de stele

Eu si Iubi

Dincolo de nori.....e o raza de lumina

Muncitor in Rai

Imi imaginez cum ar fi sa ajung
lucrator in rai...
Ar fi o slujba destul de buna;
As incepe a matura strazile prafuite de aur curat
si le-as curata de orhideele crescute in exces.
Nu m-as ingrijora de venirea toamnei si de caderea frunzelor
Pentru ca ele ar fi de mult uitate.
M-ai apoi as vopsi poarta raiului
cu vopsea de culoare stacojie,
doar asa,sa nu mai para atat de plicitsitoare.
Mi-as lua angajamentul
Si de a lustrui fiecare nimb al sfintilor
si sa le spal robele cu detergent scaldat in umilinta.
Si norii ar avea o culoare mai vie
daca i-as dezinfecta cu un pic de armonie.
Poate, la sfarsit de luna
Angajatorul Cel Mare,
Mi-ar lauda munca...
Zicand ca eu sunt cel mai bun
Muritor angajat de El vreodata.

Privesc

Privesc adanc in corpul meu.
Imi aud sangele curgand prin vene
cu o viteza ciudat de vie.
Uneori poate,daca ma gandesc bine
imi pot auzi si creierul gandind,
angrenand ideile marete ale Universului.
Eu si pamntul suntem una
avem aceeasi inima
aceiasi ochi care simt si vad
pasul nesabuit al fiecarui muritor.

Cimitirul viselor

Cand renuntam la visele noastre
Ele devin umbre ale gandurilor trecute.
Le putem asemana cu un om
Care ar renunta la inima sau oricare
Alta parte a corpului sau,
De multe ori le ingropam
si le construim cavouri stralucitoare
pentru a nu le mai putea da ragaz
nici macar sa se iveasca.
Cand renuntam la visele noastre
ele devin frunze uscate
ale copacului vietii.

Apocalipsa lacrimilor


Oare ce se intampla cu lacrimile mele cazute?
Ma gandesc ca voi sta in picioare in ziua judecatii
Si marele "Eu sunt" imi va cere socoteala
pentru risipa mare ce I-am facut-o.
Am indraznit cu lacrimile mele
ce au umplut marile si oceanele
Sa-i distrug creatia.

Viata

Ma nasc si mor in fiecare zi
la fel cum soarele si luna,
urasc si iubesc in fiecare clipa,
la fel cum face Oceanul si cerul.
Rad si plang in fiecare anotimp
asa cum face aerul si lumina.
Poate asa imi imaginez eu ,aici,mersul vietii.

Nu...

Iubitule,nu ma ignora,
pentru ca nu pot respira fara taina ta
si nu pot trai fara atingerea ta.
Priveste-mi ochii
trecuti prin adancul oceanelor
si mainile-mi prea slabe
ca sa-ti mai simta puterea.
Cum nu vezi ca fiintza mea ingheata
si lacrimile mele devin roua cerului?
Iubeste-ma si implineste-mi dragostea,
Strange-ma in brate si saruta-ma
spune-mi ca tu nu poti trai fara suflarea mea.

Trecere

Trece azi si trece maine
ma tot intreb oare cati vor urca in caleasca alba
a lui Charon...
Trecem rand pe rand de aici,e un fel de boala nevindecabila a omenirii.
Ma gandesc ca va fi si randul meu
sa il intalnesc intr-o buna zi pe el,
insa acolo voi fi doar eu,
singura si fara ajutor
nevazuta si trista de trecerea-mi prea dureroasa.
Sunt un fel de stele cazatoare sufletele noastre
Pecetluite de moarte.

Miscare

Durerea mea angreneaza
miscarea anilor
si topirea ghetarilor.
E un fel de nord-sud al sufletului
unde ,nordul e Soarele
iar sudul e noaptea.
Traversez lumea de la un capat la altul
Gandindu-ma ca miscarea mea
Nu are repaus.

Liniste

Daca as zacea departe
pe o planeta indepartata
as privi Pamantul cu ochiul liber
si l-as strange in inima.
Ar fi jucaria mea preferata
pe care nu as inceta sa o admir.
Poate si tu,ai fi in mana mea
ti-as cuprinde intregul Univers in doua cuvinte...
ce frumos esti!
Ce frumoase sunt cuvintele tale!
Lasa-te atins,iubitule ,de linistea mea.

Ma impart...

Ma impart intre doua iubiri,
interesant este ca niciuna nu este in stare
sa ma pretuiasca asa cum eu vreau.
De-ar stii ca dragostea e tare ca moartea
si amara ca veninul.
Lumea mea ascunde lumea ingerilor
si puterea leilor.
Poate dragostea izvoraste din neant
ajungand propriul nostru necunoscut.

Umblam...

Umblam pe o strada intortochiata
Calculandu-mi visele.
Erau asa de multe incat nici nu mai stiam pe unde sa le pun.
Mi-am asezat unul in Soare
crezand ca poate o data tot am sa ajung sa il ating.
Apoi,mi-am asezat unul si in noapte
Doar in cazul in care voi avea nevoie sa ma fac nevazuta.
Mi-am pus cate unul si in flori,
in zdrente,in nori si in zambete.
La urma mi-am dat seama
CA am ramas cu mainile goale...
Si ca am uitat de mine,
de omul din mine,
Uitasem sa asez un vis in visul meu
ca nu cumva sa ajung la nesfarsit.

Suflet

Trupul meu zdruncinat
Se pierde incet in tacerea timpului.
Ochiul meu inlacrimat se umple cu lumina stacojie.
Urechea mea tinde sa ia forma unui elf,
Mana-mi imperfecta pana acum
Poate smulge stelele ca sa le mai dea luciu,
Numai sufletul meu singuratic
Calatoreste prin paralele ale unor lumi prea indecente...
Aud sunetul pianului mangaiat de duhul mainlor tale
Si imi imaginez ca sufletele noastre se vor intalni
La o viata distanta.

Soare

Imi imaginez cum ar fi sa arunc Soarele dincolo de Univers...
Pamantul nu ar mai fi luminat, si fiecare ar cauta sa-si gaseasca lumina in ceva.
Eu ,mi-as aprinde farul si l-as lasa sa lumineze doar la o mare distantza,
L-as sprijini cu nordul pamantului si cu sudul cerului.
Pasarile s-ar rataci cautandu-l undeva sus,sus de tot.
Pestii ar innota in oceane fara sa ajunga la un sfarsit;
Lovindu-se de nemarginirea stancilor.
Poate asa orbii si-ar gasi implinirea
Ca acum nu mai sunt singuri,
Schiopilor nu le-ar fi rusine sa umble
Pe strazile pline de suflete imperfecte,
Fara Soare am fi ca pierduti
Si ne-am trai vesnicia
Prefacandu-ne ca noi insine suntem:Soarele.

Umbra

Uneori pamantul simte zambetul Soarelui,
Dand flori si lumina sufletului.
Aerul cuprinde usor imbratisarea marii,
Iar cerul saruta dulce trecerea tacuta a norilor...
Poate ca doar eu nu-mi gasesc locul
In Universul acesta perfect.
Sunt ca o umbra care uneori isi cauta culoarea
Pentru a se integra in lumea celor care vorbesc si iubesc.

Dragoste


Nu credeam ca voi ajunge aici...
Sa indraznesc sa te iubesc
Imaginandu-mi ca tu esti
Dragoste perfecta pe care o caut,
Implinirea mea.
Daca ti-as spune ca te vreau impecabil
Probabil ai rade,
Ai fi ca valul marii care poarta mii de alge
Pe bratele ei.
Dragostea mea pentru tine
E farul ce lumineaza calea vapoarelor pe apa.
Poate noi doi ne implinim iubirea acolo
Pt.ca timpul nu exista
si noaptea nu trece.
Iubitule,acolo e lume noastra
Si fii sigur ca nimeni nu ne poate vedea,
Sau sa ne sfasie dragostea.
Esti imaginea mea oglindita in cer si mare
In flori si ploaie
In suras de copil si floare.

E ciudat...


E ciudat cum cerul se schimba
din albastru in gri.
E ciudat timpul trece fara macar sa-l fi vazut vreodata,
Sau fara sa-l fi auzit candva.
Ciudata viata,ca un vis in care esti real.
Te doare durerea
Si te adulmeca mangaierea.
Trebuie sa iubesti
Doar ca sa supravietuiesti.
Sunt ciudate despartirile
Si trecerile dincolo
Imi e ciudata copilaria
Tineretea si batranetea.
Poate tot Universul se trage dintr-un mare CIUDAT
unde nu ai raspuns
Si nici macar nu-i poti gasi implinirea.

Cuvintele...

Nu pot vorbi cu pamantul
Pt. ca el nu imi intelege cuvantul.
Nu pot glasui cu verdele crud al naturii,
Inca nu ii stiu cantecul.
Nu pricep ciripitul pasarilor si urletul zadarnic al lupilor.
Poate si apa imi zice uneori ceva,dar nu ii inteleg limba.
Stiu doar ca tu si cu mine daca am incerca sa vorbim aceeasi limba
Am fi ca si cuvintele...
Atat de pure,atat de reale.

Dragoste ucigatoare

Uneori,iubirea oricat ar fi ea de pura
Poate aduce chiar si ura...
Oare iubind poti zdrobi sufletul cuiva cu mainile?

Suflet stacojiu


Strang din traista-mi neagra
Emotie si agonie...
E un fel de amaraciune a vietii
Purtata pe umerii prea impovarati al unui
Tanar trecator.
Drumul lui duce spre o alta lume
Ascunsa inca, de aripile intinse ale ingerilor.
Lumea lui imperfecta copiaza umbrele perfecte
Ale zeilor inecati in oceanul uitarii
Invatand omenirea ca mai exista speranta.

eu si Tu

Doamne, noi doi impreuna,putem muta muntii,
Putem desparti Cerul
Si seca marea.
Tu si eu ajungem dincolo de moarte nevatamati
Fara macar a fi atinsi de vreo flacara.
Ma iei in brate si ma porti spre zari nevazute de mine vreodata
Esti implinirea mea,gandul meu de dincolo de Univers si apus.
Fiinta mea ,prea neinsemnata Inaintea Ta,
Se cutremura la auzul glasului Tau...
Cine poate sta in picioare cand Tu il strigi pe nume?
Si cine se poate impotrivi vointei Tale?
Eu,farama de tarana,cum as pute sa Iti rapslatesc
Pentru ca ma tii in viata?

Septembrie

Trece vara
Trece fiara,
Eu nu voi mai fi cine am fost
Pentru ca nu mai are niciun rost.
Frunza deasa ca o plasa
Lasa-n viata o alta fata.
Alb negru
lasa-ma cu ceru'.
Galben rosu
vine iar intunecosul.
Verde dulce
Stiu ca m-ai seduce,
Frunza uscata acum tot nu mai rimeaza.

Atingere

Sarutul tau amar de dulce
Ma face sa visez la dragostea perfecta.
Privirea ta frumos de aspra
Imi adulmeca uneori,gandirea.
Sunt ca farul,care sta singur si ajunge
Sa fie lovit de valurile ucigatoare ale marii...
Privesc luna din fereastra si ma rog ca iubirea ta sa nu aiba sfarsit
Sa nu pasesti din viata mea.
Mana ta invizibil de vie
Inca nu poate atinge obrazul meu
Inca nu ma poti respira
Pentru ca nici eu nu am invata cum
Sa te doresc.
Cum as putea oare sa te gasesc?
Cand fata ta e intunecos de stralucitoare.

Gri

Poate trupul meu
E durerea mamei mele,
E gandul uitat
Al tatalui ,care nu-mi mai sitie, acum ,numele.
E rodul pamatului
Ce de-abia asteapta
Sa ma primeasca inapoi
Si sa-mi transforme
Sangele rosu in esenta vietii.

Somn

In visul meu,

ma regasesc pe mine,insami,

Sunt chiar libera sa zbor

Cu aripi de inger

Si am curajul unui leu.

Acolo sunt eu,

Si ma privesc cu ochii sufletului.

Somnul meu e moartea trupului,

Ma culc in el

Ori de cate ori simt nevoia de liniste,

Si ce bine e

Ca visul nu are nevoie de trup!

Traiesc

Traiesc doar ca sa-mi gasesc prietenul
Care sa ma poata face fericita,
Sa-mi iubeasca zambetul si ochii
Dar sa-mi impartaseasca si lacrima
Lasand-o sa curga si pe obrazul lui...
Ochii mei albastri varsa picuri de roua
Asupra pamntului insetat de truda si suferintza.
Recunosc,sunt eu,dar un eu imbracat in masti si mantii
Care acopera adevarata mea fatza...
Sufocandu-ma cu grautatea dureii lor.
Poate nu e nevoie sa ma ascund
Si sa mint,e doar scena mea ,lumea mea in care traiesc
Si pe care o traiesc
Insa ea imi smulge sufetul si uneori trupul
Smulge viata din mine
Si o arunca in adierea salbatica a vantului
Nepasandu-i ca e ceea ce am eu e mai bun...
Dar sangele meu arzand tot mai spera la tine...
Iubeste-ma asa cum sunt...

Durere

Ma dor ochii de atata suferinta,
Ma doare inima de atata grea cainta...
Oare cine e instare sa-mi priceapa aiureala
fiecare zi trece pe langa mine
lasandu-mi in suflet un gol imens
pe care il stiu bine de cand m-am nascut.
oare ce e dincolo de stele?
si oare ce e dincolo de mare?

Vrajitor

Oricum stiu ca te joci cu mine
Si asta ma face sa zambesc,
Insa uneori o faci asa de serios
Incat nu stiu daca jocul e joaca
Sau doar e ceea ce crezi cu adevarat.
Nu ma pedespsi lasandu-ma
Plutind prin vartejul tau.
Nu ma forta sa pasesc in labirintul
Creat de tine
Si nu-mi intese penze vechi de paianjen in drum.
Lasa-ma sa te vad,
sa stiu ceea ce vrei.
Arunca-ti masca
Si mantia de vrajitor!

Venin

e ca un venin amar
Baut dintr-o cupa de aur
Viata prin care trec,
LA inceput e dulce ca sarutare,
Dar trecand prin organele mele
Poate,imperfecte,
Il simt amar,asemenea
Otravei care stinge trairea din fiintza
Trecand-o pe veci dincolo de suferintza.

Alta limba

Deseori,chiar nu ma intelege nimeni.
parca toti vorbesc o latfel de limba.
Am ramas singura
Din Turnul babel
Care nu si-a gasit niciun grai
Posibil de inteles.
Poate doar lacrimile mele
Pot crea pe cineva
Care sa-mi inteleaga cuvintele.
e rodul tristetii si singuratatii.

Liniste

Se petrece o lupta in sufletul meu...
Ma zbat intre a cunoaste iubirea otravitoare
Si a-mi pastra inima curata.
Cum sa fac? Si de cine sa ascult?
Mi-e teama ca doar te joci cu mine.
Tu imi spui ca ma intelegi,
Dar poate in fond, te joci cu sentimentele mele.
Esti mult prea misterios.
Lasa-ti culorile,pastreaza-le
Ca sa te pot vedea .
Stiu ca nu esti doar alb si negru.
Nu-ti fie rusine
Promit ca nu am sa te iubesc
DAr te voi accepta asa cum esti,Te rog doar sa fii sincer cu mine,
Pentru ca sufletul meu plapand
Are nevoie de liniste,
Multa liniste.

Las in urma....


Imi las in urma
Copilaria mult iubita,
Unde inca ii mai aveam pe mama si tata.
Imi las in urma visurile nenascute
Care acum migreaza pierdute
Prin Universul pustiu
Astepantand ca cineva sa le implineasc.
Imi las in urma lacrimile
Ce s-au scurs cand a plecat tata
Si im las in uram tineretea zdruncinata
Intre a trai si a fi captiv.
Poate ini las i urma si trupul,
Si ma uit de undeva de sus
Spunandu-mi:"sunt libera"!

Aici...adio

Imi las aici gandurile,trairile si uneori,chiar tanguierile.
Plec ,plec intr-o lume indepartata
Nu ma intreba cand ma voi intoarce,
Pentru ca nici chiar eu nu stiu,
Stiu doar ca voi fi plecata timp indelungat...
Te rog sa nu ma cauti
Pt. ca acolo unde voi merge eu
Tu nu poti pasi.
Crede-ma e mai bine asa
Tu aici iar eu acolo,nu plange
Lacrimile tale nu ma vor mai face sa dau inapoi
Timpul iti va vindeca usor ranile.
Lasa-mi mana,nu-mi face desparirea si mai grea,
Nu stiu ce voi mai face;
Ma gandesc doar la sangele ce imi va inunda inima
Si la suferintza care mi-a fost ingaduit s-o suport.
Plec,dar nu pentru ca nu te mai iubesc,
Ci pentru ca am nevoie sa ma regasesc pe mine insami
Si lume de unde am pornit.
De aceea ,acum ,te rog ,iarta-ma pentru durerea ce ti-o provoc.
Ramai cu bine.

Iubire oarba...

Crede-ma, ti-as spune ca te iubesc,insa stiu ca ar fi mult prea repede...
Mi-ai spune ca nu poti iubi un om fara macar sa-l fi vazut vreodata,
Dar atunci spune-mi,de ce imi intelegi sufletul?
Si de ce imi soptesti exact cuvintele de care am nevoie.
Poate in tine imi gasesc alinare
Si urechea ta e filtrul prin care- mi trec durerea.
As vrea sa te privesc in ochi
Si sa-ti vorbesc fara cuvinte,
Sa te imbratisez si sa te sarut.
Oare chiar nu vezi ca ma sfasii in bucati in fata ta?
Si ca ori de cate ori imi spui
Ca trebuie sa iubesti,imi sangereaza inima...
Oare de ce mi-a fost data sa te cunosc
Daca tu,nici macar nu poti fi vazut de mine?
De aceea te rog,nu-mi frange inima
Deschide-ti mai bine ochii
Si observa ca eu tin la tine,
Chiar daca risc sa ajung o adiere de vant.

Departe de fericire


Oare cat de departe poate fi fericirea?
Dincolo de cer,
Sau poate dincolo de pamant...
Nimeni nu o poate zari,asa cum nimeni nici nu o poate simti
Decat doar pt.cateve momente.
Uneori parca ar fi doar la o adiere de vant distantza
Alteori e asa departe incat ai zice ca e la capatul Universului.
Doamne,de ce ne e dat sa tanjim dupa atata iubire ?
Ca fiintza noastra moare incet,
Ca o inima in glastra.