Tu,raza de soare
Reflectata de mare...
De ce incerci sa imi furi lacrimile si ideile?
Cum nu intelegi ca noi doi vorbim
Si gandim aceeasi limba?
Imi imaginez cum ar fi sa te strang o data in brate...
doar o singura data...
si apoi...sa iti sarut fruntea.
Priveste-mi mainile,
poate prea imperfecte ca sa te mai poata cuprinde
si prea fragede sa te cunoasca;
nu te-am trait si nici nu te-am iubit.
De fiecaredata cand treci pe langa mine
parca o ceata intunecoasa mi-ar acoperi ochii,
Nelasandu-ma vreodata sa te vad.
Cum nu intelegi ca pielea mea
uneori,tanjeste dupa atingerile tale?
Imi sfasii sufletul si-l porti
pe mari umbrite si triste.
Esti umbra dulce a sufeltului meu,
mereu mai viu si mai plin de tine insuti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu