Persoane interesate

vineri, 28 septembrie 2007

Haos adica... Toamna


Nu imi mai aduc aminte bine cum a inceput totul...
Poate cu un sarut al Soarelui
Sau cu vreo manguiere a ploii?
Nu mai stiu exact...
Dar incepea sa rasara asa de frumos,din liniste
Si toata lume care trecea pe acolo
Spunea ca va arata divin cand...va imuguri.
Parea a fi cea mai frumoasa,cea mai perfecta.
Era asemenea firului de lumina
Pentru ca era nascuta din lumina.
Crestea incet,neluand in seama uneori
Trecerea timpului.
A sosit vremea cand o puteai zari de departe
Si iti doreai ca sa nu pleci niciodata de langa ea.
Era cea mai sublima,si cea mai vie dintre toate.
Era fericita ca se afla printe ai ei,
Ca apartinea unei lumi total diferite
De cei pe care era noi obisnuiti sa o stim.
Iubea soarele,apa si cantecul dulce al pasarilor
Ce o intampinau zi de zi.
Insa o data forma ei perfecta
Incepea sa ia o alta nuanta...
Si-a data seama ca trebuia sa moara,
Nici ea nu mai stia pentru a cata oara...
Simtea moarte cu fiecare zi ce trece,tot mai tare,
Ii pierise zambetul,si poate chiar viata
Cand intr-o dimineata dupa ce si-a luat adio de la ...viata,
A inchis ochii usor in adierea vantului...
Atunci...eu ,intr-un tarziu, mi-am dat seama ca era...prima cadere a frunzei
Si ca haotica toamna secera din nou viata pe pamant,
Lasand-o un timp in doliu.

duminică, 23 septembrie 2007

Aripi

Ma trezesc dimineata,ma uit in oglinda,
Si tot eu sunt...la fel de tanara,vie si poate zambareata,
Imi zic :azi e o noua zi
Plina de suprize
Una si mai ciudata decat cealalta...
Incep sa imi caut lucrurile,hainele,
De altfel ma pregatesc pentru ziua cea noua...
Mi se pare ca nu pot sa mai ating nimic,nu-mi stau in maini...
Si ca dragii mei nu ma zaresc,ma intreb oare de ce sunt asa de tristi,
Continuu sa cotrobai printre lucruri dar parca au disparut,nu le mai zaresc locul.
O voce din cer imi sopteste:"uita-te in spate"!
Pana acum nu mi-am observat haina alba
Si ca mi-au crescut aripi pana dincolo de nori,
Sunt inger...m-am schimbat...nu mai traiesc aici
Apartin lumii de care imi era dor si la care visam asa de mult.
Acum, imi voi cauta zilnic perechea de aripi potrivita
Imi voi cauta nimbul cel mai stralucitor
Si roba cea mai frumoasa...
Voi cutreiera pamantul si Universul
Si le voi purta de grija iubitilor mei,
Pentru ca acum, sunt inger,
Si ingerii ,nu plang si nici nu mor.

Home of innocence

Thou,little piece of my soul
Which shines over the hills,
Open youre eyes and see my pain,
Reach out your voice to the Heaven
And see my darkest way.
I'm breathing youre touch
And walking on youre feet prints.
It's only me again,alone,as always.
I was happy knowing that you
Were near the beat of my heart
Near every breath that I took.
Some day,maybe,I will met you there
At the place of my innocence,
At the home of my foolish tears
Which made me so unreal,
So full of my own fears.

miercuri, 12 septembrie 2007



Trecerea anilor modeleaza dragostea imperfecta a muritorilor...

Multe poze cu mine si Mihai



te voi iubi chiar si dincolo de stele



Eu si Iubi




Dincolo de nori.....e o raza de lumina
Muncitor in Rai

Imi imaginez cum ar fi sa ajung
lucrator in rai...
Ar fi o slujba destul de buna;
As incepe a matura strazile prafuite de aur curat
si le-as curata de orhideele crescute in exces.
Nu m-as ingrijora de venirea toamnei si de caderea frunzelor
Pentru ca ele ar fi de mult uitate.
M-ai apoi as vopsi poarta raiului
cu vopsea de culoare stacojie,
doar asa,sa nu mai para atat de plicitsitoare.
Mi-as lua angajamentul
Si de a lustrui fiecare nimb al sfintilor
si sa le spal robele cu detergent scaldat in umilinta.
Si norii ar avea o culoare mai vie
daca i-as dezinfecta cu un pic de armonie.
Poate, la sfarsit de luna
Angajatorul Cel Mare,
Mi-ar lauda munca...
Zicand ca eu sunt cel mai bun
Muritor angajat de El vreodata.
Privesc

Privesc adanc in corpul meu.
Imi aud sangele curgand prin vene
cu o viteza ciudat de vie.
Uneori poate,daca ma gandesc bine
imi pot auzi si creierul gandind,
angrenand ideile marete ale Universului.
Eu si pamntul suntem una
avem aceeasi inima
aceiasi ochi care simt si vad
pasul nesabuit al fiecarui muritor.
Cimitirul viselor

Cand renuntam la visele noastre
Ele devin umbre ale gandurilor trecute.
Le putem asemana cu un om
Care ar renunta la inima sau oricare
Alta parte a corpului sau,
De multe ori le ingropam
si le construim cavouri stralucitoare
pentru a nu le mai putea da ragaz
nici macar sa se iveasca.
Cand renuntam la visele noastre
ele devin frunze uscate
ale copacului vietii.

miercuri, 5 septembrie 2007

Apocalipsa lacrimilor


Oare ce se intampla cu lacrimile mele cazute?
Ma gandesc ca voi sta in picioare in ziua judecatii
Si marele "Eu sunt" imi va cere socoteala
pentru risipa mare ce I-am facut-o.
Am indraznit cu lacrimile mele
ce au umplut marile si oceanele
Sa-i distrug creatia.
Viata

Ma nasc si mor in fiecare zi
la fel cum soarele si luna,
urasc si iubesc in fiecare clipa,
la fel cum face Oceanul si cerul.
Rad si plang in fiecare anotimp
asa cum face aerul si lumina.
Poate asa imi imaginez eu ,aici,mersul vietii.
Nu...

Iubitule,nu ma ignora,
pentru ca nu pot respira fara taina ta
si nu pot trai fara atingerea ta.
Priveste-mi ochii
trecuti prin adancul oceanelor
si mainile-mi prea slabe
ca sa-ti mai simta puterea.
Cum nu vezi ca fiintza mea ingheata
si lacrimile mele devin roua cerului?
Iubeste-ma si implineste-mi dragostea,
Strange-ma in brate si saruta-ma
spune-mi ca tu nu poti trai fara suflarea mea.
Trecere

Trece azi si trece maine
ma tot intreb oare cati vor urca in caleasca alba
a lui Charon...
Trecem rand pe rand de aici,e un fel de boala nevindecabila a omenirii.
Ma gandesc ca va fi si randul meu
sa il intalnesc intr-o buna zi pe el,
insa acolo voi fi doar eu,
singura si fara ajutor
nevazuta si trista de trecerea-mi prea dureroasa.
Sunt un fel de stele cazatoare sufletele noastre
Pecetluite de moarte.
Miscare

Durerea mea angreneaza
miscarea anilor
si topirea ghetarilor.
E un fel de nord-sud al sufletului
unde ,nordul e Soarele
iar sudul e noaptea.
Traversez lumea de la un capat la altul
Gandindu-ma ca miscarea mea
Nu are repaus.
Liniste

Daca as zacea departe
pe o planeta indepartata
as privi Pamantul cu ochiul liber
si l-as strange in inima.
Ar fi jucaria mea preferata
pe care nu as inceta sa o admir.
Poate si tu,ai fi in mana mea
ti-as cuprinde intregul Univers in doua cuvinte...
ce frumos esti!
Ce frumoase sunt cuvintele tale!
Lasa-te atins,iubitule ,de linistea mea.
Ma impart...

Ma impart intre doua iubiri,
interesant este ca niciuna nu este in stare
sa ma pretuiasca asa cum eu vreau.
De-ar stii ca dragostea e tare ca moartea
si amara ca veninul.
Lumea mea ascunde lumea ingerilor
si puterea leilor.
Poate dragostea izvoraste din neant
ajungand propriul nostru necunoscut.

luni, 3 septembrie 2007

Umblam...

Umblam pe o strada intortochiata
Calculandu-mi visele.
Erau asa de multe incat nici nu mai stiam pe unde sa le pun.
Mi-am asezat unul in Soare
crezand ca poate o data tot am sa ajung sa il ating.
Apoi,mi-am asezat unul si in noapte
Doar in cazul in care voi avea nevoie sa ma fac nevazuta.
Mi-am pus cate unul si in flori,
in zdrente,in nori si in zambete.
La urma mi-am dat seama
CA am ramas cu mainile goale...
Si ca am uitat de mine,
de omul din mine,
Uitasem sa asez un vis in visul meu
ca nu cumva sa ajung la nesfarsit.