Nestatornicie

Nici nu mai stiu a cata oara
ma resemnez cu idea ca totul trece.
Imi deschid inima
si incerc sa ma hranesc
cu fructele necopate ale marii.
Intind mana si uneori
adun goluri de intuneric in palme,
in loc de stralucirii stacojii.
eul meu,vesnic captiv intr-o celula
se zbate asemenea unei pasari muribunde.
Parca toate stelele si toate boabele
de nisip ar astepta sfarsitul pamantului.
Nimic nu poate opri nestatornicia
infinita a vieii.
Inca nu inteleg si poate nici nu vreau sa stiu de mine...de trairile mele,
ma las uitata in neagurile lumi
nu mai iubesc atingerile marii
si poate nici lumina Soarelui
ma lepad incat de mine,
de ideile mele si de tot
ce insemn eu pt. pamant.
Sau poate...ma gandesc sa pasesc mai departe.

Ciudatenie

Ascult soapta calma a marii...imi spune povesti ce cutremura pamantul,
imi mangaie obrajii cu picaturile-i line de apa.
Iubesc imagine ei,de parca toata fiinta mea ar fi o capodopera mareata a fapturii ei,
ii ador unduierile dulci si imbratisarea-i dulceaga;
poate uneori imi oglindesc bucuriile in firele albe de nisip.
Ma asez pe un val si nu mai indraznesc sa iubesc si nici
macar sa istorisesc cuiva gandurile-mi haotice,
probabil ca nici pescarusul nu mai zboara
in directia soarelui,distorsionandu-si astfel traiectoria.
Mi-e dor de liniste,de stele de Soare si chiar si de noapte,
mi-e dor sa fiu eu insami si visele mele abandonate prin caile paralele ale lumi.
Acum traiesc,dar parca sufletul meu calatoreste prin alt univers,necunoscut inca de mine,
invatand sa traiasca in nesiguranta.
Uneori aud plansul ingerilor, si imi ridic ochii stiind
acum e timpul cand sperantele mor.
Odata cu trairea meu toata creatia s-a schimbat,
muntii parca au o alta forma,apele traverseaza alte cai;
si oamenii...ei...si-au inchis ochii trecand dincolo curcubeu,de nori,
dincolo de freamatul inghetzat al tacerii.

dumpr.net

Created with dumpr.net - fun with your photos

Dincolo de ...vise

Uita-te in umbra sufletului meu,
si spune-mi ce vezi...
visele mele(bizar impachetate)raman in traista alba a gandurilor.
Stelele uneori,sterg amintirile inlantuite
in coltul mintii mele.
Atinge-mi ochii,ca sa iti simt lumina,
Atinge-mi buzele,ca sa iti pot rosti cuvintele,
Si atinge-mi inima,ca sa iti pot contopi sangele
scaldat in lacrimi.
Priveste cerul si lasa-ma sa iti cunosc misterul.
Leaga-ti mainele de ale mele,
Fi una cu mine,cu sentimentele mele inghetate,
cu iubirea mea fierbinte;
ramai pamantul meu din care imi hranesc existenta.

Tacerea mea

Fac din tacerea mea...umbra lacrimilor.

Ma gandesc la stelele cazatoare,care traseaza linii argintii de-alungul pamantului.

Cat de triste imi sunt temerile si cat de neintelese par valurile marii.

Priveste luna si povesteste-mi despre razele ei,despre cum e sa fii om,

vorbeste-mi despre noi despre zambete care ne hraneau sufletul.

Acum parca toate amintirile mele par niste slove scrise pe inima unui tanar muribund.

Cad frunzele vestejite din copacul sentimentelor,

Poate am uitat sa te simt ,sa iti privesc sangele clocatind prin vene

Gandeste-te ca eu acum sunt dincolo de umbre si te astept aici...

aproape de caile eternitatii.