Fac din tacerea mea...umbra lacrimilor.
Ma gandesc la stelele cazatoare,care traseaza linii argintii de-alungul pamantului.
Cat de triste imi sunt temerile si cat de neintelese par valurile marii.
Priveste luna si povesteste-mi despre razele ei,despre cum e sa fii om,
vorbeste-mi despre noi despre zambete care ne hraneau sufletul.
Acum parca toate amintirile mele par niste slove scrise pe inima unui tanar muribund.
Cad frunzele vestejite din copacul sentimentelor,
Poate am uitat sa te simt ,sa iti privesc sangele clocatind prin vene
Gandeste-te ca eu acum sunt dincolo de umbre si te astept aici...
aproape de caile eternitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu