Timp trecut...durere

Ma incarc cu mii si mii de ganduri,
plutind prin toate lumile paralele
ale sufletului tau,prea ciudat
ca sa imi dea voie vreodata sa il iubesc.
Cum nu vezi ca pamantul nu poate trai fara lumina
si nici copacul fara frunza...
Cum as putea sa iti explic ca timpul meu scade
cu cat zilele trec mai repede,
si ca poate umbra trupului meu
ramane in urma pasilor tai;
Acum tac in fata ta si iti privesc
mainile si plamanii osteniti
de ofranda marilor iubiri.
Nici eu nu mai stiu daca
ochiul meu se va inclesta vreodata in jurul sufletului tau...
sau daca in loc de vise ,iti voi atinge buzele,
vesnic clocotind de durere.
Nu doar trupul are nevoie de schimbare
ci eu si poate ...tu.
Nu doar sufletul are nevoie de dragoste
ci si ochii,inima,pielea si fruntea.
Toate vorbele si atingerile tale au ramas imprimate pe trupul meu,
Uite ...aici a ramas urma mainilor tale,iar aici...
mai tii minte muscatura aceea adanca din coltul sufletului meu?
Acum parca s-a cicatrizat insa uneori o simt sangerand ca in prima zi.
Si incerc cu frunze uscate sa imi tamaduiesc ranile,sa le astup cu umbre si ploi.
Simt ca nu te pot avea
si stiu...ca nu vei fi al meu nicicand,
Dar ranile tale imi sfasie inima
in zeci de mii de bucati...
si chiar daca stiu ca nu exista vindecare pentru mine
Tot mai beau din cupa nefericirii...