Suflet uscat

Vorbele mele niste uscaturi lepadate de moartea
prea timpurie a unui copac tanar.
Bucuria mea e una cu a soarelui apus dintr-odata,
care tanjeste sa vada misterul noptii

Dorinta mea de a te face pe tine sa intelegi cum sunt ,
e egala cu zadarnicia viselor spulberate.
Recunosc ,nu ma mai sfasii in fata ta
si parca toate cuvintele tale
(mult prea dulci pentru sufletul meu)
rasuna si acum undeva adanc
in labiritul trudit al durerilor.
Cum nu intelegi ca intreaga mea fiinta te cheama?
Si ca nici gandurile mele nu se mai aseaza cuminti pe firul anilor
asteptand sau poate nestiind ca poate o data
le vei da ragaz sa zboare spre tine;
chiar si fara aripi ...sau fara trup.