Se petrece o zarva mare in cer...
Cu toti se pregatesc de sarbatoare,
ingerii,spiridusii,chiar si norii ce-i mai pufosi,
privesc din geamul meu omenesc agitatia lor calma.
Le zambesc usor si ma gandesc ca fara bucuria lor
zilele mele ar fi fara viata,fara speranta.
Dintr-o data,tot pamantul tace si asculta muzica dulce a cerului,
cantata de cele mai blande voci;
muze,sirene si copii,toti canta aceeasi muzica.
Acum a cazut si primul fulg,foarte singuratic,
dar caderea lui imi ofera un strop de fericire...
incetul cu incetul pamantul murdar si insetat dupa puritate,
e acoperit de inocenta cerului,mult prea pura si stralucitoare.
cat de bine e ca lumea mea...acum e acoperita de norii cerului...
in sfarsit ma simt ca si acasa.
E iarna, cand moartea trece si razele sperantei imbraca haine albe
pentru a curata lumea de imperfectiunea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu