¨Nihil sine Deo¨

Doamne smerit m-aplec sub cruce
si in hohot iti cer iar iertare,
ca am ramas singur in noapte
si nimeni nu nu-mi alina sufletul
asa cum faci Tu cu vocea Ta,
mai asculta-mi suspinul caci
alt Dumnezeu ca Tine nu gasesc
in toata lumea asta rea.
Raspunde-mi cand te chem
si spala-mi inima cu harul Tau
sa nu ma-npresoare umbrele
fiindca lipsit de Tine
noptile ma pandesc.

In rai

Casa mea e dincolo de nori
unde e vesnic soare,
nu mi-o construiesc eu
caci vine gata pregatita
cu zambete frumos gatita.

In loc de zane
imi vin ingerii in vizita
si-mi aduc bucati din binecuvantari ceresti
si sirop de laude sufletesti.

Doamne bine e in cartierul Tau
cu strazi si parcuri aurite.

Incet dar foarte incet devin ucigas,
incerc sa-mi inec eul
il acopar cu ce pot,
dar el se tot zbate dupa aer
are ochii rosii de furie
nu ar vrea sa-l inving
dar stiu ca numai asa pot deveni om,
nu om pamantesc din sange si carne
ci un fel de melodie demult apusa
pe care inca o mai fredoneaza doi sau trei.
As scrie despre zmei si cum e a iubi
litere stacojii,
dar ce folos daca ele
doar mi-ar ingropa sufletul in umbra
si mi-ar umfla eul cu orgoliu,
astfel ca decid sa imi iau armele
si sa ucid stihiile si urgiil
pentru ca nu apartin nici lumii
nici furtunii si nici tenieblelor
eu doar trec prin viata ca lumina prin ceata
si ca raza ei dureaza doar putin.