NU E TEAMA

Cand imi e tare tulbure inima
ma asez pe margine unui gand
si imi imaginez un apus der soare racoros,
de parca as sti ca sinele meu e ca un praf
ale carui particule dispar incet,
imi urasc teama si cu cat as incerca sa o ascund
cu atat iese mai mult la iveala.
mi-am pictat un prieten
dar el era sortit vietii doar pentru o zi
si de atunci il tot visez
asteptand ziua cand vopseaua lui
sa se tranforme in carne si sange,
si suflarea-i in aer.
nu de mine m-as ascunde,nu
si nu mi-e teama de durere,nici gand,
fug de ura si tristete,
de rautea ce se aduna in dune
ca intr-un desert obscur.
De ar fi atata ingeri incat sa duca lupta pentru noi,
iar noi sa ne odihnim cuminti un veac sau doua.

Dor

Nu ma intrebi niciodata de mine,
de omul din mine care uneori tanjeste dupa luciditate;
in van incerc sa iti explic cum sa ma iubesti,
adevarul e ca nici nu iti dai silinta.
Ma simt de parca i-as arunca Universului planete noi
doar asa ca sa se obisnuiasca cu ceva dureros,
sunt in criza de sange pentru ca hematiile mele mor incet
si devin mai alba sau mai transparenta.
Golul asta imens ce-l simt e ca o pata de cerneala,
il sterg cu zdrente umede sperand ca va dispare,dar imi fac mai rau.
Mi-e tare dor de vorbe,
de priviri si flori
mi-e insa si mai dor de mine si de tine,
de noi doi asezati in noapte pe o banca,
de povesti fara rost si de rusine,
mi-e rau dor de fluturi din stomac,
de frumusete si siguranta.
Acum, ma intreb cand va mai fi
prima clipa din sfarsit,
sfarsit.