NU E TEAMA

Cand imi e tare tulbure inima
ma asez pe margine unui gand
si imi imaginez un apus der soare racoros,
de parca as sti ca sinele meu e ca un praf
ale carui particule dispar incet,
imi urasc teama si cu cat as incerca sa o ascund
cu atat iese mai mult la iveala.
mi-am pictat un prieten
dar el era sortit vietii doar pentru o zi
si de atunci il tot visez
asteptand ziua cand vopseaua lui
sa se tranforme in carne si sange,
si suflarea-i in aer.
nu de mine m-as ascunde,nu
si nu mi-e teama de durere,nici gand,
fug de ura si tristete,
de rautea ce se aduna in dune
ca intr-un desert obscur.
De ar fi atata ingeri incat sa duca lupta pentru noi,
iar noi sa ne odihnim cuminti un veac sau doua.