Ma gandesc la tine ca la o parte ciudata a trupului meu;
la sangele meu vesnic clocotind de viata
si la inima mea plina de cuvinte nerostite.
De fiecare data cand pleci
imi iei sarutul si gandul cu tine;
e ca si cum le-as cere frunzelor sa nu se lepede
prin tacerea lor de crusta neagra a copacilor.
Esti soarele meu acoperit de nori,
omul ciung carui ii lipsesc visele,
si sperantele pentru a trai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu