E ciudat...


E ciudat cum cerul se schimba
din albastru in gri.
E ciudat timpul trece fara macar sa-l fi vazut vreodata,
Sau fara sa-l fi auzit candva.
Ciudata viata,ca un vis in care esti real.
Te doare durerea
Si te adulmeca mangaierea.
Trebuie sa iubesti
Doar ca sa supravietuiesti.
Sunt ciudate despartirile
Si trecerile dincolo
Imi e ciudata copilaria
Tineretea si batranetea.
Poate tot Universul se trage dintr-un mare CIUDAT
unde nu ai raspuns
Si nici macar nu-i poti gasi implinirea.

Cuvintele...

Nu pot vorbi cu pamantul
Pt. ca el nu imi intelege cuvantul.
Nu pot glasui cu verdele crud al naturii,
Inca nu ii stiu cantecul.
Nu pricep ciripitul pasarilor si urletul zadarnic al lupilor.
Poate si apa imi zice uneori ceva,dar nu ii inteleg limba.
Stiu doar ca tu si cu mine daca am incerca sa vorbim aceeasi limba
Am fi ca si cuvintele...
Atat de pure,atat de reale.

Dragoste ucigatoare

Uneori,iubirea oricat ar fi ea de pura
Poate aduce chiar si ura...
Oare iubind poti zdrobi sufletul cuiva cu mainile?

Suflet stacojiu


Strang din traista-mi neagra
Emotie si agonie...
E un fel de amaraciune a vietii
Purtata pe umerii prea impovarati al unui
Tanar trecator.
Drumul lui duce spre o alta lume
Ascunsa inca, de aripile intinse ale ingerilor.
Lumea lui imperfecta copiaza umbrele perfecte
Ale zeilor inecati in oceanul uitarii
Invatand omenirea ca mai exista speranta.

eu si Tu

Doamne, noi doi impreuna,putem muta muntii,
Putem desparti Cerul
Si seca marea.
Tu si eu ajungem dincolo de moarte nevatamati
Fara macar a fi atinsi de vreo flacara.
Ma iei in brate si ma porti spre zari nevazute de mine vreodata
Esti implinirea mea,gandul meu de dincolo de Univers si apus.
Fiinta mea ,prea neinsemnata Inaintea Ta,
Se cutremura la auzul glasului Tau...
Cine poate sta in picioare cand Tu il strigi pe nume?
Si cine se poate impotrivi vointei Tale?
Eu,farama de tarana,cum as pute sa Iti rapslatesc
Pentru ca ma tii in viata?

Septembrie

Trece vara
Trece fiara,
Eu nu voi mai fi cine am fost
Pentru ca nu mai are niciun rost.
Frunza deasa ca o plasa
Lasa-n viata o alta fata.
Alb negru
lasa-ma cu ceru'.
Galben rosu
vine iar intunecosul.
Verde dulce
Stiu ca m-ai seduce,
Frunza uscata acum tot nu mai rimeaza.

Atingere

Sarutul tau amar de dulce
Ma face sa visez la dragostea perfecta.
Privirea ta frumos de aspra
Imi adulmeca uneori,gandirea.
Sunt ca farul,care sta singur si ajunge
Sa fie lovit de valurile ucigatoare ale marii...
Privesc luna din fereastra si ma rog ca iubirea ta sa nu aiba sfarsit
Sa nu pasesti din viata mea.
Mana ta invizibil de vie
Inca nu poate atinge obrazul meu
Inca nu ma poti respira
Pentru ca nici eu nu am invata cum
Sa te doresc.
Cum as putea oare sa te gasesc?
Cand fata ta e intunecos de stralucitoare.

Gri

Poate trupul meu
E durerea mamei mele,
E gandul uitat
Al tatalui ,care nu-mi mai sitie, acum ,numele.
E rodul pamatului
Ce de-abia asteapta
Sa ma primeasca inapoi
Si sa-mi transforme
Sangele rosu in esenta vietii.