Somn

In visul meu,

ma regasesc pe mine,insami,

Sunt chiar libera sa zbor

Cu aripi de inger

Si am curajul unui leu.

Acolo sunt eu,

Si ma privesc cu ochii sufletului.

Somnul meu e moartea trupului,

Ma culc in el

Ori de cate ori simt nevoia de liniste,

Si ce bine e

Ca visul nu are nevoie de trup!

Traiesc

Traiesc doar ca sa-mi gasesc prietenul
Care sa ma poata face fericita,
Sa-mi iubeasca zambetul si ochii
Dar sa-mi impartaseasca si lacrima
Lasand-o sa curga si pe obrazul lui...
Ochii mei albastri varsa picuri de roua
Asupra pamntului insetat de truda si suferintza.
Recunosc,sunt eu,dar un eu imbracat in masti si mantii
Care acopera adevarata mea fatza...
Sufocandu-ma cu grautatea dureii lor.
Poate nu e nevoie sa ma ascund
Si sa mint,e doar scena mea ,lumea mea in care traiesc
Si pe care o traiesc
Insa ea imi smulge sufetul si uneori trupul
Smulge viata din mine
Si o arunca in adierea salbatica a vantului
Nepasandu-i ca e ceea ce am eu e mai bun...
Dar sangele meu arzand tot mai spera la tine...
Iubeste-ma asa cum sunt...

Durere

Ma dor ochii de atata suferinta,
Ma doare inima de atata grea cainta...
Oare cine e instare sa-mi priceapa aiureala
fiecare zi trece pe langa mine
lasandu-mi in suflet un gol imens
pe care il stiu bine de cand m-am nascut.
oare ce e dincolo de stele?
si oare ce e dincolo de mare?

Vrajitor

Oricum stiu ca te joci cu mine
Si asta ma face sa zambesc,
Insa uneori o faci asa de serios
Incat nu stiu daca jocul e joaca
Sau doar e ceea ce crezi cu adevarat.
Nu ma pedespsi lasandu-ma
Plutind prin vartejul tau.
Nu ma forta sa pasesc in labirintul
Creat de tine
Si nu-mi intese penze vechi de paianjen in drum.
Lasa-ma sa te vad,
sa stiu ceea ce vrei.
Arunca-ti masca
Si mantia de vrajitor!

Venin

e ca un venin amar
Baut dintr-o cupa de aur
Viata prin care trec,
LA inceput e dulce ca sarutare,
Dar trecand prin organele mele
Poate,imperfecte,
Il simt amar,asemenea
Otravei care stinge trairea din fiintza
Trecand-o pe veci dincolo de suferintza.

Alta limba

Deseori,chiar nu ma intelege nimeni.
parca toti vorbesc o latfel de limba.
Am ramas singura
Din Turnul babel
Care nu si-a gasit niciun grai
Posibil de inteles.
Poate doar lacrimile mele
Pot crea pe cineva
Care sa-mi inteleaga cuvintele.
e rodul tristetii si singuratatii.

Liniste

Se petrece o lupta in sufletul meu...
Ma zbat intre a cunoaste iubirea otravitoare
Si a-mi pastra inima curata.
Cum sa fac? Si de cine sa ascult?
Mi-e teama ca doar te joci cu mine.
Tu imi spui ca ma intelegi,
Dar poate in fond, te joci cu sentimentele mele.
Esti mult prea misterios.
Lasa-ti culorile,pastreaza-le
Ca sa te pot vedea .
Stiu ca nu esti doar alb si negru.
Nu-ti fie rusine
Promit ca nu am sa te iubesc
DAr te voi accepta asa cum esti,Te rog doar sa fii sincer cu mine,
Pentru ca sufletul meu plapand
Are nevoie de liniste,
Multa liniste.

Las in urma....


Imi las in urma
Copilaria mult iubita,
Unde inca ii mai aveam pe mama si tata.
Imi las in urma visurile nenascute
Care acum migreaza pierdute
Prin Universul pustiu
Astepantand ca cineva sa le implineasc.
Imi las in urma lacrimile
Ce s-au scurs cand a plecat tata
Si im las in uram tineretea zdruncinata
Intre a trai si a fi captiv.
Poate ini las i urma si trupul,
Si ma uit de undeva de sus
Spunandu-mi:"sunt libera"!