Ma indragostesc de ramura ciudata a unui copac,
de parca el ar fi singura salvare de care as avea nevoie.
Nu vezi...mii de ani trecuti peste ochii mei neindeletniciti
De soarta trista a lumii.
Poate fiecare raza de lumina are povestea ei,
asa cum fiecare val de mare se naste din incolaceala marii si a pamantului.
Caut linistea aceea eterna care m-ar putea purta pe trepetele cerului.
Pe zi ce trece parca un transplant de fiinta ar avea loc in sufletul meu,
incep sa nu-mi mai apartin ,
sa nu vad Soarele prin ochii mei
si nici sa nu simt durerea cu spinarea mea.
Cine stie ?Undeva in adancului necunoscut a Universului se petrece o schimbare,
fara zgomot,fara zarva mare...
S-ar zice ca batranul pamant devine tata...tinand acum in brate
o viata noua...o alta sansa...de a trai si de a ne fericii,
sacrificandu-si fiica astfel in numele divinitatii.
Un comentariu:
O poezie frumoasa care marcheaza inceputul unei vieti,si oferirea unei sperante.Poezia ameliei e o poezie profunda,izvorata din dorinta de evadare intr-o lume necunoscuta noua,un univers nou, abstract. O poezie ce merita citita!
Trimiteți un comentariu