Nor
Norul meu e prea tanar
Ca sa cunoasca nemurirea.
E prea fraged si plapand
Ca sa te auda plangand.
El trece prin viatza asa cum ,
Uneori acul trece prin ata.
Nu are ochi dar are inima
Si vede de sus tot pamantul
Cu ochii inimii.
Lumea lui e acolo sus
Si nu poate fi adus
Aici jos in lumea de apus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu