Unda de primavara

Scad din fiinta mea zilele de tristete
asa cum primavara urmeaza iarna.
Imi deschid mai bine ochii si observ ca pasii mei aluneca printre nori,
poate acum ar fi momentul sa ma trezesc,sa imi dau seama ca viata mea
se vestejeste usor ca florile de mai...
nu e tarziu inca,pasarile de abia sosesc,
vestind ca mai exista o sansa ca sa imi recapat linistea.
Nu mai am timp de durere si nici sa privesc
geamatul absurd al pamantului.
Parca totul pare mai linistit,cuprins de o geana de lumina.
Daca as indrazni sa fug de mine,sa ma ascund de sangerarea mea,
poate as parea ca un far parasit si lipsit de farmec,
ca si o padure tropicala fara ploaie
sau un pol fara aura boreala.
Dar nu...aleg sa imi infrunt trecerea trecand peste toate mlastinile sufeltului...
expunandu-mi toate traiectoriile sentimentelor,
si creand o linie imaginara desupra trupuilui meu.
In cele din urma...poate ma pregatesc sa pasesc mai sus,dar nu singura...
atingand undele calde ale primaverii.

Umbre

Pasii mei trecuti
aseaza cuminti urme ale trecutului vesnic dureros...
stau si vorbesc cu luna si stelele,
vor sa imi cante imnul lor de mii de veacuri,
insa,acum sufletul meu inghtzat,vrea sa asculte doar caderea haotica frunzelor.Mi-as dori sa cuprind cerul in palme si sa il am doar pentru mine,
pentru ranile mele.
Toate gandurile-mi albastre rasar ca niste picaturi line de apa,
prea usore si prea invizibile.
Iata-te imi spune o voce,priveste aici...vezi?
Eu sunt ...tu ...oglindirea ta, ceea ce tu ai fi vrut sa fii.
nu-mi tulbura ideile si nici bataile inimii,
elibereaza-ma si lasa-ma sa traiesc fara tine...fara ochiul tau bolnav de lacrimi.
Acum simt...cum ma indepartez incet de tot de mine,de tot ce insemn eu
pentru trupul si sangele meu...poate umbrit doar de dragoste.

Nestatornicie

Nici nu mai stiu a cata oara
ma resemnez cu idea ca totul trece.
Imi deschid inima
si incerc sa ma hranesc
cu fructele necopate ale marii.
Intind mana si uneori
adun goluri de intuneric in palme,
in loc de stralucirii stacojii.
eul meu,vesnic captiv intr-o celula
se zbate asemenea unei pasari muribunde.
Parca toate stelele si toate boabele
de nisip ar astepta sfarsitul pamantului.
Nimic nu poate opri nestatornicia
infinita a vieii.
Inca nu inteleg si poate nici nu vreau sa stiu de mine...de trairile mele,
ma las uitata in neagurile lumi
nu mai iubesc atingerile marii
si poate nici lumina Soarelui
ma lepad incat de mine,
de ideile mele si de tot
ce insemn eu pt. pamant.
Sau poate...ma gandesc sa pasesc mai departe.

Ciudatenie

Ascult soapta calma a marii...imi spune povesti ce cutremura pamantul,
imi mangaie obrajii cu picaturile-i line de apa.
Iubesc imagine ei,de parca toata fiinta mea ar fi o capodopera mareata a fapturii ei,
ii ador unduierile dulci si imbratisarea-i dulceaga;
poate uneori imi oglindesc bucuriile in firele albe de nisip.
Ma asez pe un val si nu mai indraznesc sa iubesc si nici
macar sa istorisesc cuiva gandurile-mi haotice,
probabil ca nici pescarusul nu mai zboara
in directia soarelui,distorsionandu-si astfel traiectoria.
Mi-e dor de liniste,de stele de Soare si chiar si de noapte,
mi-e dor sa fiu eu insami si visele mele abandonate prin caile paralele ale lumi.
Acum traiesc,dar parca sufletul meu calatoreste prin alt univers,necunoscut inca de mine,
invatand sa traiasca in nesiguranta.
Uneori aud plansul ingerilor, si imi ridic ochii stiind
acum e timpul cand sperantele mor.
Odata cu trairea meu toata creatia s-a schimbat,
muntii parca au o alta forma,apele traverseaza alte cai;
si oamenii...ei...si-au inchis ochii trecand dincolo curcubeu,de nori,
dincolo de freamatul inghetzat al tacerii.

dumpr.net

Created with dumpr.net - fun with your photos

Dincolo de ...vise

Uita-te in umbra sufletului meu,
si spune-mi ce vezi...
visele mele(bizar impachetate)raman in traista alba a gandurilor.
Stelele uneori,sterg amintirile inlantuite
in coltul mintii mele.
Atinge-mi ochii,ca sa iti simt lumina,
Atinge-mi buzele,ca sa iti pot rosti cuvintele,
Si atinge-mi inima,ca sa iti pot contopi sangele
scaldat in lacrimi.
Priveste cerul si lasa-ma sa iti cunosc misterul.
Leaga-ti mainele de ale mele,
Fi una cu mine,cu sentimentele mele inghetate,
cu iubirea mea fierbinte;
ramai pamantul meu din care imi hranesc existenta.

Tacerea mea

Fac din tacerea mea...umbra lacrimilor.

Ma gandesc la stelele cazatoare,care traseaza linii argintii de-alungul pamantului.

Cat de triste imi sunt temerile si cat de neintelese par valurile marii.

Priveste luna si povesteste-mi despre razele ei,despre cum e sa fii om,

vorbeste-mi despre noi despre zambete care ne hraneau sufletul.

Acum parca toate amintirile mele par niste slove scrise pe inima unui tanar muribund.

Cad frunzele vestejite din copacul sentimentelor,

Poate am uitat sa te simt ,sa iti privesc sangele clocatind prin vene

Gandeste-te ca eu acum sunt dincolo de umbre si te astept aici...

aproape de caile eternitatii.

Timp trecut...durere

Ma incarc cu mii si mii de ganduri,
plutind prin toate lumile paralele
ale sufletului tau,prea ciudat
ca sa imi dea voie vreodata sa il iubesc.
Cum nu vezi ca pamantul nu poate trai fara lumina
si nici copacul fara frunza...
Cum as putea sa iti explic ca timpul meu scade
cu cat zilele trec mai repede,
si ca poate umbra trupului meu
ramane in urma pasilor tai;
Acum tac in fata ta si iti privesc
mainile si plamanii osteniti
de ofranda marilor iubiri.
Nici eu nu mai stiu daca
ochiul meu se va inclesta vreodata in jurul sufletului tau...
sau daca in loc de vise ,iti voi atinge buzele,
vesnic clocotind de durere.
Nu doar trupul are nevoie de schimbare
ci eu si poate ...tu.
Nu doar sufletul are nevoie de dragoste
ci si ochii,inima,pielea si fruntea.
Toate vorbele si atingerile tale au ramas imprimate pe trupul meu,
Uite ...aici a ramas urma mainilor tale,iar aici...
mai tii minte muscatura aceea adanca din coltul sufletului meu?
Acum parca s-a cicatrizat insa uneori o simt sangerand ca in prima zi.
Si incerc cu frunze uscate sa imi tamaduiesc ranile,sa le astup cu umbre si ploi.
Simt ca nu te pot avea
si stiu...ca nu vei fi al meu nicicand,
Dar ranile tale imi sfasie inima
in zeci de mii de bucati...
si chiar daca stiu ca nu exista vindecare pentru mine
Tot mai beau din cupa nefericirii...